Eu şi restul lumii mele

Eu şi Amy ne înţelegem perfect deşi nu stăm de taină niciodată şi chiar dacă nu ne împărtăşim secretele. Eu o las în lumea muzicii ei, din când în când o mai disturb şi întrerup cu lălăielile mele specifice (că de m-ar auzi ar începe să plângă la felul în care falsez toată munca ei), dar mă ignoră complet din moment ce nu se simte deranjată. Fredonez versurile ei de parcă ar fi ale mele, însă nu cred că există grad de comparaţie între competenţele, abilităţile şi vocaţia noastră artistică. Ca să nu abuzez, îi substitui locul de vedetă cu cel al lui Bob şi mulţi alţii. Uite aşa îmi pierd nopţile pe calculator, făcând diverse însă veşnic acompaniată de voci care îmi şlefuiesc auzul. Mă împart între multe activităţi de rutină, lecturi târzii şi idolatrizări de staruri. Şi dacă acum nu rulează Marley, atunci să fie Winehouse: