Explicaţia?

Sâmbătă a murit o vecină de-a mea. Cancer la colon, descoperit în metastază. A dus-o aşa aproape 5 luni. O femeie fară nici un fel de vicii şi care nu făcea excese alimentare niciodată. Mereu mânca raţional. A fost profesoară de sport şi a dus o viaţă sănătoasă. Îşi cultiva propriile legume fără aditivi şi conservanţi, în propria ei grădină. Soţul ei e medic.

Ieri a fost "reuniunea" la Capelă. Multă lume, supărare şi coroane. Soţul ei la final a luat cuvântul. A ţinut un speech despre iubire şi cât de mult a însemnat d-na T. pentru dânsul. Ţi se înmoaie inima la acele vorbe spuse din suflet şi cu o emotivitate atipică unui doctor (chirurg mai ales). Cuvintele lui au tulburat şi mişcat lumea prezentă. Dar lucrul cel mai impresionant a fost următorul: prezenţa unor coroane, din partea fostelor colege de liceu, care nu au uitat-o şi pe care era scris "(...) promoţia 1950, liceul Gheorghe Şincai". M-au trecut fiorii. Cum au trecut anii şi persoane care i-au fost colege in liceu, şi-au amintit şi acum de d-na T. şi i-au fost alaturi până la final, până pe ultimul drum.

Dar cel mai deprimant şi mai descurajator e modul în care se sting oamenii curaţi la suflet, cinstiţi şi buni. Oameni care toată viaţa au muncit şi care atunci când s-au lovit de obstacole, au ştiu să treacă peste toate împreună. Dar cum rămâne cu cei care comit crime, care dau în cap pentru un pumn de bani, taţi care îşi violează fiicele ş.a.m.d.? Ei trăiesc bine mersi, dar de fapt nu asta e frustrant! Faptul că ei se vor scurge uşor, fără griji, fără regrete (că doar astfel de "oameni" nu cred că au conştiinţă), fără durere. Nu vedem că le pare rău, că suferă pentru nelegiuirile comise, că vor să facă un bine în schimb.

Oamenii buni şi frumoşi mor în dureri, uneori chinuri cumplite, loviţi de o boală grea sau ţinuţi la pat fără posibilităţi de a se descurca singuri. Ăilalţi în cel mai fericit caz sfârşesc la pârnaie, unde au mâncare, căldură etc. Dar nu îi macină sufletul, nu îi doare inima, nu cunosc iubirea sau suferinţa.

Care mama naibii e explicaţia? Care e explicaţia existenţei efemere din perspectiva diferenţierii indivizilor?