Iubesc omul conservator

Nu ma pot judeca de ce sunt conservatoare din punct de vedere sentimental. De ce persist sa am aceleasi pareri cand de fapt ma atrage noul. Noul in materie de perceptie, receptivitate, cultura. Dar sunt statica in materie de autenticitate masculina, clasicism, romantism. Nu e firesc pentru mine, sa vreau altceva. Un postmodernist care nu se identifica in repere relativ normale, ci doar in puncte de "sprijin" nonconformiste? Pai asta la ce categorie intra?

Cineva imi spusese mai demult ca (,) conservatorismul te zapaceste si nu te lasa sa fii open mind. Ideea e alta: eu admir, prefer si sper sa raman cramponata in unele chestiuni care tin de afinitati, voluptati refulate sau nu pana in adancul virtutilor. A fi ultramodern in zilele acestea, credeti-ma ca perceptia este rau deformata: un cocalar consumator de fake-ri si kitch-uri vizavi de femeia contemporana sau cea Actuala / Prezenta. Bineinteles ca se prefera damele de companie sau frivolele sugative in Scopul unor placeri de moment, care scuza mijloacele.

Platitudinea restransa pana la stadiul de prostie incurabila ma descurajeaza sa mai cred ca exista ceva profund romanesc. Ceva traditional, tipic noua, autentic prin propriile valori. Omul conservator este fiinta care s-a obisnuit cu manierele, gandurile, gesturile atat de personale si atat de intransigente. Omul care este contemporan dar nu omogen cu postmodernitatea. Care nu face amalgam de banalitati servite pretutindeni. Individul care accepta si intelege absolut tot ce-l inconjoara dar care refuza sa asimileze fortat toate rahaturile, doar pentru a fi "inteles", "acceptat", "in rand cu ceilalti" sau "pe val".

Azi, a fi TU este atat de rar, incat devine privilegiu, stare de spirit, stare exceptionala de a te regasi prin tine, adunandu-te. Cand costati ca mai poti fi pentru moment omul "arhaic", omul neahtiat de mall-uri, prototipuri, plasticitate. Acel cosmopolit doar literalmente, nu si din prisma neologismelor preluate ca niste papagali bolnavi si insetati de americanisme. Cand mai vezi ca poti fi TU, omul ala NEhibrid, ti se umple sufletul. Faci pace cu tine si te bucuri atat de mult de cel din tine incat risti sa devi obscen prin imbratisari. Atat de dor ti-a fost sa te regasesti. Sa vezi ca mai AI TIMP pentru sentimente, gospodarie, placeri etc. Nu esti setat pe viteza lucrurilor rapid-obligatorii si asta e de admirat si de apreciat.

Esti infailibil cu propria-ti persoana care stii ce-si doreste cel mai mult. O suma MICA dar constanta de placeri care sa-i compuna fericirea, iar asta face parte din conservatorism. Micile pofte arhicunoscute la care nu are cum sa renunte cel din tine, adica TU - decat sa si le inhibe cand se transpune in Homo Avangardist. Nu am nimic cu avangarda, dar o pliez, o fac evantai si-mi fac vant.

De aceea iubesc omul conservator, detasat de importuri europene, adesea hibride si impersonale pana si pentru ei. Am atitudinea aceea anodina fata de epoca aceasta fiindca eu ma regasesc pe mine zilnic si iubesc ceea ce vad in interiorul meu. Credintele nepatate, pasiunile in stare perfecta de exprimare etc. O linie constanta care devine si mai dura in consolidare taman cand excesul de 2010 imi bate la usa. Un exces de indivizi cenusii, inepti, complet importaţi de pe dincolo, cu mentalitatile consumeriste, atitudinile de trend nedefinit.