Testament

Ante-scriptum
Subsemnata Nina Şovre, venită pe lume la data de 15 mai 1985, cu domiciliul INstabil în Baia Mare, în deplinătatea facultăţilor mintale (nu a tuturor) fac public acest testament cu următoarele dispoziţii: laptopul meu, marca MSI (care mai are încă garanţie) îl las moştenire tatălui meu (pentru a se juca în continuare Tetris) sau prin tragere la sorţi tuturor NEdeţinătorilor de PC. Gestul meu de binefacere sper să mulţumească o singură persoană, care să aibă acces la toate folderele mele parolate :d . Organele mele importante (care sunt mai tinere şi nu aşa celebre ca ale lui Will Smith), dar viciiate de Cola, Lucky şi multe altele, le donez urmaşilor mei doritori. Aparatul foto, marca Canon îl ofer cadou împătimiţilor de comprimare a timpului şi suferinzilor de narcisism. Epilatorul Philips îl înmânez persoanelor preocupate de estetica zonelor cu păr nedorit sau care din motive financiare nu ajung regulat la cosmetică. (Ţin să precizez aici că sunt cu analizele la zi şi nu există riscul transmiterii de boli dermatologice). Imobilul în care locuiesc în prezent e discutabil deoarece nu e trecut pe numele meu (şi acest risc există şi pe viitor fiindcă mai am un frate ;))-primul moştenitor născut :-j). Mini-ul de la BMW cu viitorul numărul de înmatriculare MM 15 NNA e încă în fabricaţie (pentru full option), dar îl las amintire şoferilor cu experienţă. Încălţămintea cu mărimea 36,5-37 prefer să rămână la persoanele (de sex feminin) care se încadrează la număr. Nu-mi amintesc acum să am prietene cu jumătăţi de măsură. Şifonierul cu toată garderoba de colecţie toamnă-iarnă, primăvară-vară (î.Ch-martie 2009) îl dau persoanelor care duc dorul hainelor vechi (aici nu se încadrează purtătoarele de retro/old-fashion/vintage clothes -care sunt un stil, nu roase şi învechite de timp cum sunt ale mele) la propriu, purtate şi răspurtate, dar care totuşi mai au iz de Ariel şi balsam de rufe şi care, se mai prezintă în stare de "PURTABILitate". (Menţionez aici, că accesoriile din 2009 -puţine la număr- sunt piese vestimentare noi, într-o formă perfect "îmbrăcabilă"). Conturile bancare (goale şi puţine la număr) precum şi cardurile (unele dintre ele cu datorii la stat) le ofer spre întreţinere persoanelor neafectate de recesiune sau angajaţilor (adică norocoşilor :p) cu un venit cel puţin stabil-existenţial. Colecţia mea de telefoane mobile (majoritatea ediţii vechi - unele dintre ele nici nu se mai fabrică -, funcţionabile, dar cu uşoare defecte reparabile) o las moştenire persoanelor suferinde de limbutită sau exprimare verbală în exces. Prin urmare, aviz cunoscuţilor mei care vorbesc mult: să nu rămâneţi dezamăgiţi din cauza tehnologiei "sărace" de care dispun şi care v-ar putea lăsa baltă şi atunci când aţi suna la 112.
Alte bunuri personale cum ar fi: genţi, articole de make-up, papetărie, lumânări etc. vor fi scoase la licitaţie sau vor fi înmânate prin tragere la sorţi. Înscrierea prietenilor interesaţi se face de azi, data curentă - 29 aprilie 2009 printr-un apel telefonic. Cred că am reuşit să împart tot şi să mulţumesc pe toată lumea.
Doresc să fiu înmormântată (când mi-o veni vremea) fără fast şi fără bocitoare, cu multe flori, în cimitirul oraşului natal, între oamenii de veci, cât mai departe de ungurii (exclus şi fără atac la persoană pentru cei pe care îi cunosc şi îmi sunt prieteni) - colegi de cimitir.
În speranţa că dorinţa îmi va fi îndeplinită, semnez de pe acum prezentul testament, Nina Şovre.

* nu am dat nume (moştenitorilor mei) evitând riscul de a omite pe cineva;
** unde am menţionat "aparatură de firmă", nu am vrut să fac nici reclamă şi nici să mă laud, fiindcă după cum vedeţi nu mă lăfăi în branduri (ce-i la mine, şi acasă!); aşa se scrie în testamentele postmoderniste :d.
*** nu-s bogată (doar în suflet), dar cred că am reuşit să ofer tot ce ţine de mine

Lumea nu observă

Lumea nu observă
...că dacă îmi pică ochii-n asfalt, tu eşti acolo să mi-i ridici ştergându-mi-i de smoală;
...că dacă zâmbesc pe stradă înseamnă că-s fericită;
...că am oroare de cei care scriu cu "â" la început de cuvânt;
...că îţi fur şosetele (care îmi sunt cu vreo trei numere mai mari) şi le port noaptea când dorm;
...că te cert când răvăşeşti dulapul;
...că-ţi duc dorul când lipseşti, desenând momente cu noi, pe hârtie creponată;
...că uneori îţi admir tupeul şi insistenţa;
...că port acelaşi inel de mai bine de 5 ani;
...că am un telefon de 5 ani;
...că sunt liberă de 5 ani;
...că sincer te apreciez pentru ceea ce, cine şi cum eşti, fără modificări majore;
...că mă disper când îmi răspunzi printr-o întrebare;
...că mă gândesc la el mai mult decât e sănătos;
...că prin contraziceri inadecvate mă îndepărtez de persoana în cauză;
...că atunci când îţi vorbesc despre ce îţi place, ţi se luminează chipul;

Îmi răsfăţ auzul de fiecare dată cu Tracy Chapman

cât de greu mi-a fost să mă decid care melodie să o pun, că toate îmi plac la nebunie, una mai mult decât cealaltă
îmi atinge coarda sensibilă;
îmi vinde stare de suflet!

De-atâta timp

De - atâta timp s-au ros visând
Atâtea ceasuri surde, rând...pe rând!
Dintr-un reziduu de voinţă
Se scurg gânduri de dorinţă

Sunt rece şi m-adun contemplând
La lucruri mici ce vin, idei topind
În mintea mea mereu flămândă
Ce ţese - o viaţă - ideal profundă

De - atâţia ani aştept un semn
Atâtea luni de vis solemn
Şi multe clipe rătăcite
De atâţia ani în viaţă risipite

Şi vidul secular m-apasă
Peste-a vieţii carte roasă
De - atâtea vise, multe rânduri
Strânse-n acest timp de gânduri

De - atâta timp s-au ros visând
Atâtea ceasuri surde, rând...pe rând!
În mintea mea mereu flămândă
Ce ţese - o viaţă - ideal profundă!

Lumina

Lumina plânge vulnerabil
Căci bezna o-ngroapă mereu
Cu negrul ei amabil
Ce – ascunde momentul prea greu

Simţul topea atmosfera
Lumina fugea de amurgul amar
Şi însăşi himera
Plutea-n gândul murdar

Rup o filă din cotidian
Căutând lumina târzie
Aşezată pe – un colţ de divan
Mă îmbrac în această hârtie

Constat cum formele dispar
Prin aerul negru şi sec
Şi totu-mi pare aşa bizar
Cum pereţii sfidează lumina din bec!

Umbra difuză-mi şterge un gând
Mă rog să rodească o lumină
Dar văzduhul de întuneric flămând
Cu – o plăcere meschină m-anină

Dedicaţie

O celulă organică omniprezentă mă agită în fiecare dimineaţă să mă trezesc din Prezentul de Ieri.
Din gândurile tale nerostite despre (şi către) mine se cern totuşi clipiri de pleoape ce-mi dau de înţeles: că atunci când vrei să scoţi fum, îţi dau o ţigară, când vrei să vorbeşti, te ascult cu întreruperi de curiozitate copilărească; că atunci când ţi-e sete, să îţi ofer o cupă cu vin, când te sufoci să îţi ofer aer de libertate. Privirea ta spune multe, mai ales în momente de tăcere; am învăţat-o (privirea) în timp şi fără să vreau neapărat. Ştiu ce-ţi trece prin minte (şi asta fără să fiu un om care face minuni sau pură telepatie) doar prin clipiri de pleoape şi tăceri subite. Astea toate fără să le ceri, numai prin faptul că le gândeşti, ele (vorbele nerostite) le aud şi le ascult - o fi prea mult pentru o simplă femeie îndrăgostită? Când te zăresc, ecourile noastre lăuntrice se sparg de pereţii momentului sec. Albi şi reci, străini şi confuzi, copii sau adulţi, ne depărtăm AZI pentru ziua de MÂINE care devine un veşnic AZI.
Uneori vorbeşti aşa de mult, încât nu-ţi pot spune nimic.Cine m-a pus să te iubesc? Dacă ştiam că e aşa de greu, renunţam din clipa în care conştientizasem. Acum e prea târziu! Şi uită că, într-adevăr există situaţii când e prea târziu. Iubeşti fără să vrei şi asta e prea târziu pentru suflet! Cheia de la lacăt (dă-o-ncolo de cacofonie) a înghiţit-o Tom, dar unde e Tom acum pentru a mă salva?

*Tom - pisoiul din desene, "prietenul" lui Jerry;
(**însemnări din "În duel cu mine", o carte ce ar fi trebuit să o termin de ceva vreme; nu am o justificare cum că nu aş fi avut timp, însă "Prietenii ştiu de ce").

Incest

Mă culc cu propria-mi persoană în fiecare seară după ora 00. Eu cu mine dormim îmbrăţişate până dimineaţa în zori când ne despărţim; suntem matinale, fiecare cu lumea ei până spre seară când ne reîntâlnim şi ne contopim într-o singură fiinţă. Zilele mă penetrează incestuos în suflet - eu îmi întind EUL pe pat, aşteptând să mă îmbrăţişeze! Uneori e adormit şi nu are chef de taină, alteori e agitat şi dezinvolt luând decizii în locul meu. N-am răgaz pentru a-mi programa sau planifica ziua de mâine, fiindcă cealaltă latură a mea preferă să fie spontană, fără să gândească raţional. Nu credeam că o să mă îndrăgostesc de EA şi o să dormim, o să trăim MEREU împreună! Nu mă înşeală şi nu cere explicaţii, nu mă ceartă pentru nimicuri şi nu are o atitudine de superioritate. Nu se supără când ies cu altcineva şi nu îmi interzice nici o altă relaţie. Nu mă întreabă la ce oră ajung acasă sau dacă masa e pregătită. Nu o interesează că vorbesc singură şi inutil. O iubesc pentru că nu are mofturi sau pretenţii, fiţe sau scenarii.
Îmi scriu Biblia în momentele de existenţă. În rest NU EXIST pentru că NU CUGET la NIMIC...

Miserupism

Sistem audio-video setat pe: Gentleman, Patrice, Bob Marley, Collie Buddz, Lauren Hill etc. Încăpere cu loc pentru manifestare: parchet gol, un singur pat (răvăşit), iarbă (de calitate) şi tutun, izuri de rom cu condimente, o chitară şi un microfon "desetat" de pe playback-ul celorlalţi "artişti" (cei cunoscuţi pentru aşa ceva). Îi ascult desculţă, detaşată, în haine jamaichene, cu capul greu de la noduri. Un rasta de la mama lui! În mine pulsează reggae şi-n mâna stângă fumegă un joint autentic. Se spune că "fumatul ucide", dar ce importanţă mai are când eşti high, dacă mâine ai să mori de la starea de azi?! Ce importanţă mai are când te ridică copoii (fiind un pericol social), de vreme ce tu "poţi să zbori" fără aripi şi să rămâi OM ?! E similar sentimentul să fi "luat" pe "muzica" lui Minunăţia Copilului Adi? Cred că e cea mai stupidă asociere din toate cele posibile! Cred că asocierea femeie - găină ambulantă e mai plauzibilă decât joint - salamuri/copii minune/cercei etc.

Şi ce dacă...?

Şi ce dacă...sunt afonă şi cânt sub duş?
...nu am un job?
...am permis şi nu şofez?
...fumez prea mult Lucky, beau Cola şi cafea cu lapte ori de câte ori e nevoie?
...joc la loto?
...nu mă dau cu Chanell când merg la alimentară?
...îmi place să scriu cu negru?
...mă deprimă o boală?
...nu mă piaptăn?
...beau vin singură şi nu în 2?
...am vicii şi le susţin?
...sunt naivă şi cred în Oameni?
...scriu poezii idioate şi banale?
...ascult necunoscuţi "muţi" la telefon?
...mă îndrăgostesc de iluzii şi nu de realitate?
...sunt singură...în lumea mea perfectă?
...aberez uneori şi fac din ţânţar, armăsar?
...ascult şlagăre?
...visez cu ochii deschişi?
...iubesc pe cineva în secret?
...mă enervez pe oameni indiferenţi?

...prefer maro-ul în loc de orice altă culoare?
...îmi doresc un "Luca"?
...sunt ambiţioasă numai când nu trebuie?
...nu-mi iau ţoale de la Mall?
...depun CV-uri fără rost sau speranţă?
...am mofturi şi tone de defecte?
...am aşteptări şi pretenţii de la mine, de la lume, de la societate?
...sunt recalcitrantă şi impulsivă?
...au dispărut "specialii" din viaţa mea?
...nu cânt la pian sau chitară?
...nu e loc pentru un "EL" în prezent?
...am fixuri, ticuri şi gesturi tâmpeşti?
...sunt narcisistă când sunt cu adevărat fericită?
...sunt EU aşa cum SUNT? Nu sunt PERFECTĂ, nici NU VREAU, nici NU POT. Pe cine interesează? În primul rând pe mine, iar apoi pe cei care vor să-i intereseze şi cei care se stiu! Mă simt minunat aşa cum sunt, mă simt bine în pielea mea cu toate aceste "şi ce dacă...?"!

Apocalipsa - Nina Sovre

Se aprind clipele scurse din haos,
Se sparg momentele pline cu timp...
Icoanele ce-şi dau trecutul pe dos
Se-nchină-n vechiul răstimp
Îngerii se zbat în negrul văzduh
Căutând al Nepătrunsului duh
Cerul se-apleacă eternului ţinut
Şi plânge al îngerilor aşternut
Timpul oprit în loc,
Ca şi copacul în pădure
Va şopti în limbi de foc
Povestea negrului soare
Se rosteşte un ultim discurs
Şi iată că lumea iaraşi s-a scurs!