luni, 15 martie 2010

Te uită cum ninge-n Martie

Fulgii cad în stare de melancolie. Tânjesc că au îmbătrânit şi timpul lor a trecut. Rătăcesc prin vântul rece şi tăios care le agită barba albă de timp şi gingăşia. Iar eu sunt nostalgică fiindcă aştept primăvara, căldura plăpândă şi lumina unui soare vesel şi prietenos. Antropomorfism de Martie...

Parcă ne întoarcem în timp, e ca şi cum am aştepta Craciunul în loc de Paşte. E ca şi cum ar trebui sa vină din nou Moş Crăciunul în loc de iepuraş. Nici nu are farmec Martie fără ghiocei şi flori timide care tresar adolescentin. Nu se simte aerul primăvăratic, reînsufleţirea naturii, verdele crud al începutului de anotimp. Zilele acestea nu au adus cu ele bucuria renaşterii şi a reînoirii de gânduri, speranţe, idealuri.

Şi infrastructura are de suferit de pe urma acestei poveşti de iarnă prelungită. Şi optimiştii care aşteaptă căldura se răcesc subit, iar medicamentele sunt mai scumpe ca de obicei, că doar suntem codaşi la sistemul de sănătate. Aşa că, ghioceii sunt speranţa noastră care să ne aducă căldura în suflet. Sunt primul zâmbet al primăverii pe care cred că o aşteptăm cu toţii.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu